Tulburări de mers ale copilului

În primii ani de viaţă, mersul copilului nu seamănă cu cel al adultului. La vârsta de un an, copilul merge cu picioarele depărtate, având o bază larga de susţinere şi făcând paşii mici într-o succesiune rapidă. Copilul are tendinţa să-şi corecteze permanent poziţia corpului pentru a-şi păstra echilibrul. Căzăturile frecvente din această perioadă sunt normale şi fac parte din procesul normal şi lung de învăţare a mersului. În jurul vârstei de trei ani, mersul copilului sănătos începe să semene cu al adultului. În această perioadă, părinţii pot remarca la copilaşii lor anumite tulburări de mers. Multe dintre acestea se corectează odată cu înaintarea în vârsta, dar altele necesită evaluare medicală.

Principalele tulburarilor de mers ale copiilor

Mersul copiilor cu probleme poate fi cu varful picioarelor spre interior sau exerior, cu genunchii arcuiţi sub forma de paranteze, în forma de ‘’X’’ sau platfus.

Mersul şchiopătat

Mersul şchiopatat de exemplu, este cauzat de durere, localizată oriunde la nivelul membrului inferior. Durerea poate fi determinată de cauze minore (bătături, aşchii, febră musculară) sau poate fi secundară unor afecţiuni serioase (luxaţii, fracturi, artrită, osteomielită, tumori). Atunci când mersul şchiopătat este o problemă veche, nedureroasă, se va lua în considerare o problemă de dezvoltare neuromotorie.

Mersul pe vârfuri

Când începe să facă primii paşi, copilul poate să meargă pe vârfuri sprijinindu-se de diferite obiecte. La copiii perfect sănătoşi această atitudine dispare aproape spontan în jurul vârstei de doi ani. Sunt cazuri însă, de copii care merg pe vârfuri şi după această vârstă, moment în care părinţii ar trebui să se alarmeze, deoarece este posibil să se confrunte cu o problemă neurologică ce determină spasticitatea membrelor inferioare.

În aceste situaţii diagnosticul se stabileşte în urma unui examen clinic complet ce include evaluare neurologică, evaluarea sistemului osteoarticular şi observarea copilului în timp ce merge sau aleargă. La acest examen clinic se mai adaugă observaţii despre evoluţia sarcinii, a evenimentelor postnatale precum şi unele investigaţii radiomagistice şi de laborator.

Ce măsuri luăm pentru tratarea tulburărilor de mers la copii

Pentru a stabili conduita terapeutică, evoluţia sau eventuale complicaţii, trebuie stabilită afecţiunea care determină tulburarea de mers (kinetoterapie, tratament ortopedic, antibioterapie, tratament oncologic, etc).

Este esenţial să urmăriţi copilul cu atenţie, şi, dacă observaţi o tulburare de mers, să vă adresaţi medicului pediatru. Acesta, în urma anamnezei şi a examenului clinic vă va îndruma, dacă este necesar, către alte specialităţi medicale cum ar fi: medic ortoped, neurolog şi pe cel al unui kinetoterapeut.