Cancerul la copii – o dramă ce poate fi învinsă

Ne-am intrebat de multe ori de ce este nevoie sa se stabileasca zile internationale care sa marcheze tot felul de evenimente, de probleme, de lucruri cu care orice o mar fi fericit sa nu se confrunte niciodata. Raspunsul este logic, pentru a ne aminti ca ele, aceste lucruri dramatice, exista, pentru a ne aminti ca putem lupta impotriva lor, pentru a amplifica un fel de solidaritate colectiva umana care sa se opuna implacabilului, dar si, pe de alta parte, pentru a ne arata compasiunea fata de cei care sunt deja neputinciosi in fata lor.

Ne-am intrebat de multe ori de ce este nevoie sa se stabileasca zile internationale care sa marcheze tot felul de evenimente, de probleme, de lucruri cu care orice om ar fi fericit sa nu se confrunte niciodata. Raspunsul este logic, pentru a ne aminti ca ele, aceste lucruri dramatice, exista, pentru a ne aminti ca putem lupta impotriva lor, pentru a amplifica un fel de solidaritate colectiva umana care sa se opuna implacabilului, dar si, pe de alta parte, pentru a ne arata compasiunea fata de cei care sunt deja neputinciosi in fata lor. 15 februarie este o astfel de zi, care ar trebui sa ne puna multe semne de intrebare despre lumea in care traim, despre dramele care ii macina pe multi dintre semenii nostri, despre ce si cum ar trebui sa facem pentru a diminua raul pe care o boala necrutatoare il face multor copii. Si asta pentru ca 15 februarie este Ziua internationala a copilului bolnav de cancer.

Cateva lucruri despre cancer

Cancerul este, probabil, una dintre acele boli care iti da fiori numai la simpla enuntare a diagnosticului, chiar daca in ultimele decenii  diferite tipuri de cancer au inceput sa fie tratate cu success, iar cercetarile in domeniu avanseaza promitator pe zi ce trece. Intr-un ritm ametitor avanseaza insa si diferitele forme de cancer care par sa se multiplice pe masura ce oamenii de stiinta gasesc solutii pentru unele dintre ele, incercand sa diminueze efectele dezastruoase pe care cancerul le raspandeste pe mapamond.

Ce este, de fapt, cancerul?

Plecând de la premisa ca fiecare celula din corp are in sine respectul pentru propria dezvoltare si interactiune cu celelalte celule, s-ar putea spune ca aparitia cancerului are loc atunci cand un anumit tip de celule din organism isi pierde acest respect fata de sine, dereglandu-si mecanismul normal de control si dezvoltandu-se intr-un mod pe care organismul nu il mai poate controla. Diferitele tipuri de cancer au simptome diferite, necesita tratamente diferite si abordari diferite, in functie de tipurile de celule implicate in acest proces de dereglare si de gradul de pierdere a controlului asupra dezvoltarii celulare.

Toate tipurile de cancer, inclusiv cancerul infantil, au in comun procesul de dereglare a dezvoltarii celulare – celulele cresc in mod necontrolat, ajung la dimensiuni si forme anormale, nu isi mai indeplinesc rolul lor firesc in organism, distrug celulele vecine si ulterior raspandesc dereglarea si la celelalte tesuturi si organe din corp (in faza de metastaza). Pe masura ce cancerul se dezvolta, epuizeaza resursele nutritive ale organismului. La copii, acest lucru este foarte vizibil, deoarece copilul este din ce in ce mai lipsit de energie, organismul sau slabit fiind predispus la numeroase boli impotriva carora este incapabil sa lupte. Desi nu este la fel de raspandit ca in randul adultilor, cancerul apare din ce in ce mai des la copii, cele mai des intalnite forme fiind leucemia, limfomul si cancerul la creier, iar la varsta adolescentei se adauga si cancerul osos. Fiecare dintre aceste forme se dezvolta diferit si necesita tratament diferit.

In mod obisnuit, factorii de risc care determina aparitia cancerului la copii sunt diferiti de cei care favorizeaza cancerul la adulti. Unele studii coreleaza cancerul la copii si cu afectiunile genetice, cum ar fi sindromul Down. De asemenea, un prim episod de chimioterapie sau tratament cu radiatii poate creste riscul de dezvoltare a cancerului. In cele mai multe cazuri insa aparitia cancerului la copii nu are cause precise, ceea ce determina imposibilitatea de a-l preveni.

Uneori, medicul poate identifica simptome ale cancerului la un control de rutina, insa de cele mai multe ori, simptomele frecvente (febra, inflamarea glandelor, infectii frecvente, anemie, vanatai) sunt asociate si cu alte afectiuni mult mai des intalnite decat cancerul. De aceea, punerea unui diagnostic imediat este dificila. Odata diagnosticat insa cancerul este important ca parintii sa se adreseze unui specialist in oncologie pediatrica pentru a concepe un plan de tratament specific.

Tratamentul cancerului

Tratamentul cancerului la copii include chimioterapie (tratament medicamentos pentru a distruge celulele infectate) si tratament cu radiatii (folosirea anumitor tipuri de raze pentru a distruge celulele canceroase). De asemenea, tratamentul poate include operatii chirurgicale de indepartare a celulelor canceroase sau a tumorilor. Tipul de tratament despinde de tipul cancerului, de severitatea bolii si de varsta copilului.

Interventia chirurgicala

In cazul copiilor cu leucemie sau limfom, interventiile chirurgicale joaca un rol minor, deoarece aceste tipuri de cancer implica sistemul circulator si limfatic care sunt practice localizate la nivelul intregului corp, facand dificila operarea unei anumite zone. La copiii cu tumori mari, care s-au raspandit in mai multe parti ale corpului, interventiile chirurgicale pot avea totusi efect, daca sunt combinate cu chimioterapia si cu radiatiile.

Chimioterapia

Chimioterapia implica administrarea de medicamente in vederea eliminarii celulelor canceroase din organism. Medicamentele pot fi administrate copiilor intravenos sau oral. Unele forme de chimioterapie implica administrarea de medicamente direct in fluidul spinal, medicamentele intrand astfel in sistemul circulator si luptand cu celulele canceroase din diferite parti ale corpului.

Durata chimioterapiei, precum si tipul de medicamente utilizate si cantitatea acestora depind de raspunsul organsimului copilului la tratament. Schema de tratament difera de la un copil la altul, astfel incat unii copii pot primii zilnic medicatie, in timp ce altii primesc saptamanal sau lunar. De asemenea, in unele cazuri, medicul poate recomanda perioade de tratament alternative cu perioade de pauza care permit organismului sa se reface intre perioadele de chimioterapie. Toate medicamentele folosite in chimioterapie genereaza si anumite probleme pe termen scurt si pe termen lung. Pe termen scurt, efectele secundare includ ameteala, voma, pierderea parului, oboseala, anemie, sangerari anormale, precum si un risc de infectii crescut cauzat de distrugerea maduvei osoase, afectiuni ale rinichilor, dereglari ale menstruatiei. Unele medicamente cresc riscul de inflamare a vezicii urinare, ceea ce poate conduce la prezenta sangelui in urina, pierderea auzului si imbolnavirea ficatului. Altele pot cauza probleme cardiace sau afectiuni dermatologice. Efectele secundare pe termen lung includ infertilitatea, dereglari de crestere, afectiuni ale anumitor organe, precum si un risc crescut de aparitie a altor forme de cancer.

In prescrierea tratamentului, medicul va avea in vedere toate aceste efecte, prescriind si o medicatie suplimentara care sa contracareze, pe cat posibil cat mai multe dintre efectele secundare.

 

Transplantul de maduva

Copiilor cu anumite tipuri de cancer li se poate recomanda un transplant de maduva. Atunci cand tipul de cancer pe care il are copilul afecteaza functionarea anumitor celule din sange, transplantul de maduva, corelat cu chimioterapia permite aparitia si dezvoltarea de noi celule. Transplantul de maduva este recomandat uneori si in cazul tipurilor de cancer care nu implica celulele din sange, deoarece permite folosirea unor doze mai mari de medicamente in chinioterapie, doze pe care in alte conditii organismul nu le-ar tolera.

 

Terapia cu radiatii

Tratamentul cu radiatii este unul dintre cele mai comune in tratarea cancerului. In cazul copiilor care primesc un astfel de tratament, copiii sunt supusi unei terapii cu un flux de particule de mare energie care distruge celulele canceroase. Multe tipuri de cancer sunt tratate cu radiatii, tratamentul fiind corelat adesea cu chimioterapia sau interventiile chirurgicale.

Radiatiile au si numeroase efecte secundare, cum ar fi riscul aparitiei unor viitoare tumori maligne sau riscul de infertilitate. Toate acestea trebuie discutate in detaliu cu medicul care prescrie tratamentul.

Obiectivul esential in tratamentul cancerului la copii este acela de a-i vindeca pe copii, lucru ce pune in plan secundar toate celelalte aspecte ale ingrijirilor medicale. Cu toate acestea, exista multe medicamente si terapii complementare ce pot fi asociate cu tratamentul pentru cancer, astfel incat efectele secundare ale acestuia sa fie diminuate si copilul sa se simta mai confortabil.

 

Depasirea psihologica a situatiei

Atunci cand este posibil, cand copilul este suficient de mare pentru a intelege anumite lucruri, acesta trebuie implicat in tratarea propriului cancer. In functie de varsta pe care o are, copilului trebuie sa i se explice care sunt efectele bolii sale, precum si efectele positive si negative ale terapiei. Atunci cand copilul este foarte mic, avand sub 4 ani, este suficient sa i se spuna ca este bolnav si ca trebuie sa ia medicamente ca sa se faca bine. Indiferent de varsta copilului, scopul principal in discutiile despre propria boala este acela de a-i indeparta frica si de a-l feri de intelegerea gresita a unor aspecte.

Adesea, copiii care sunt bolnavi de cancer se simt vinovati, ca si cum boala ar fi din vina lor. De aceea uneori este nevoie de o terapie psihologica, realizata de un specialist, care il poate ajuta pe copil sa depaseasca acest sentiment. De altfel, implicarea unui psiholog in intregul proces terapeutic este extrem de utila atat pentru copilul bolnav de cancer, cat si pentru familia acestuia. Un specialist poate fi de mare ajutor in trecerea de la o etapa la alta a tratamentului, precum si in mentinerea unei stari de normalitate in comunicare cu cei din jur, de la prieteni, colegi, institutii scolare etc.

Diagnosticarea si tratarea cancerului la copii se face in timp, iar efectele acestui proces indelungat, fie ca sunt imediate sau pe termen lung, nu pot fi neglijate. Descoperirile medicale din ultimii ani fac insa din ce in ce mai posibila tratarea cancerului la copii.

 Sursa: http://www.desprecopii.com/