Apa contaminată poate cauza boli severe

Prin apa contaminată se pot contacta boli periculoase, mai ales pentru copii, cu o rată majoră de mortalitate. Salubritatea inadecvată, epurarea incorectă a apei şi contaminarea apei cu diverse deseuri produc afecţiuni precum: gastroenterita, hepatita viralaă, febra tifoidă şi holera pe care le vom prezenta mai în amănunt în cele ce urmează:

Hepatita virală

Hepatita virală este de două tipuri: hepatita virala de tip A  şi hepatita virală de tip E, care sunt şi cele mai frecvente cauze de icter. Hepatita virală debutează cu o etapă iniţială de febră, greaţă, vărsături timp de trei-patru zile, urmată de debutul icterului. De obicei durează între trei şi patru săptămâni. Se tratează de la sine şi uneori se complică, prin insuficienţă hepaticaă. Femeile gravide trebuie să acorde importanţă hepatitelor virale, întrucât în sarcinaă sunt şanse mai mari să se dezvolte insuficienţă hepatică ca o consecinţă a hepatitei de tip E. Nu este cazul să se administreze nici un tratament specific. Nici restricţiile dietetice nu sunt necesare. Tratamentele cu medicamente alternative comune oferă beneficii discutabile şi pot determina leziuni la unii pacienţi.

Febra tifoidă

Febra Tifoidă este provocată de anumite tipuri de bacterii şi debutează cu febraă mare, pierderea poftei de mâncare şi letargie. Testele de sânge sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului. Tratamentul constă în administrarea de antibiotice, cum ar fi ciprofloxacina, ceftiaxona sau azitromicina.

Holera

Holera poate fi contactată tot prin intermediul apei dar şi prin consumul de alimente contaminate cu bacteria holerei. Boala se răspândeşte rapid în zonele geografice în care salubritatea este deficitară iar apa de băut este infectată. Igiena personală contribuie în mare parte la apariţia şi severitatea cazurilor de holeră. În prezent sunt disponibile vaccinuri orale contra holerei.

Gastroenterita 

Gastroenterita (dizenteria, diareea) este rezultatul consumului de apă contaminată cu diverse virusuri cum ar fi: rotavirus, bacterii (e-coli, salmonella, sighella, holera) sau protozoare (amoebia, giardia). Cel mai frecvent simptom este debutul brusc de scaune apoase. Acesta poate fi asociat cu vărsături, febră, dureri abdominale şi sânge prezent în scaun (dizenterie). Cel mai adesea, aceste infecţii sunt autolimitate şi durează doar câteva zile. Unele, totuşi, pot dura până la o lună.

Cea mai mare complicaţie o reprezintă deshidratarea manifestată prin sete accentuată, letargie, cantitate redusă de urină, închisă la culoare. Copiii sunt mai predispuşi la deshidratare decât adulţii. Decesele cauzate de diaree sunt comune la copiii care au vârstă sub cinci ani. Tratamentul implică hidratare pe cale orală sau intravenoasă. Soluţiile orale pentru rehidratare orală sunt tratamentul de primă intenţie la copii. Uneori pot fi necesare reprize scurte de antibiotice.