Osteomalacia sau demineralizarea osoasă

Osteomalacia se caracterizează prin pierderea densităţii osoase. Acest lucru se întâmplă datorită insuficienţei de calciu şi fosfor sau a resorbţiei hiperactive de calciu din oase.

Simtomele care se identifică cu pierderea densităţii oasoase sunt durerile difuze, fragilitatea osoasă şi slabiciunea musculară. Cauza cea mai frecventă o reprezintă deficienţa în vitamina D, nutrient preluat de regulă din hrană şi sintetizat prin expunerea suficientă la razele soarelui.

Cauze şi factori de risc

Deşi osteomalacia este o afecţiune mai rar întâlnită decât osteoporoza în rândul adulţilor, cele două afecţiuni pot coexista. Cele două afecţiuni au caracteristici diferite, astfel osteoporoza este caracterizată prin „oase poroase”, în timp ce osteomalacia reprezintă mineralizarea deficitară a sistemului osos, fiind boala „oaselor moi”. La copii acest fenomen poartă numele de rahitism.

După cum vă spuneam şi mai sus, vitamina D joacă un rol important în dezvoltarea şi menţinerea sănătăţii oaselor, facilitând absorbţia calciului şi a altor minerale în tractul gastrointestinal. Studiile de specialitate au descoperit că persoanele cu deficienţe în vitamina D au o densitate osoasă scăzută şi prezintă un risc crescut de fracturi pe măsură ce înaintează în vârstă.

Cel mai frecvent, osteomalacia, este asociată intervalului de vârstă 50-80 de ani, unde apare intoleranţa la lactoză şi expunerea insuficientă la soare. Predispoziţia la demineralizarea osoasă creşte în cazul persoanelor care au un aport insuficient de vitamina D în dietă.

Deficienţa vitaminei D asociată cu osteomalacia are numeroase cauze:

• Dieta dezechilibrataă- consumul insuficient de alimente bogate în vitamina D şi produse fortificate cu acest nutrient (uleiul de peşte, somonul, laptele,ouale, ciupercile, ficatul de vită etc.).
• Expunerea insuficientă la soare – nivelul vitaminei D scade în perioada de iarnă cu aproximativ 30%, ceea ce duce la o demineralizare osoasă mai accentuată în această perioadă.
• Metabolizarea anormală a vitaminei D – osteomalacia poate fi indusă de urmarea anumitor tratamente medicamentoase care perturbă activitatea nutrientului în organism (terapia anticonvulsivă – fenitoina, fenobarbital, primidona, carbamazepina, rifampicina etc.), precum şi de anumite afecţiuni cu acelaşi efect asupra metabolizării vitaminei D (insuficienţa renală, ciroza biliară primară etc.).
• Intervenţiile chirurgicale – operaţiile care impiedică absorbţia normală a vitaminei D în tractul digestiv pot conduce la demineralizarea osoasă.
• Boala celiacă – este o afecţiune autoimună care conduce la lezarea membranei intestinului subţire, împiedicând absorbţia vitaminei D şi a altor nutrienţi esenţiali pentru sănătatea osoasă.
• Pancreatita cronică – împiedică enzimele responsabile cu metabolizarea hranei şi eliberarea ulterioară a nutrienţilor să ajungă la nivelul intestinelor şi să işi îndeplinească rolul esenţial în procesele metabolice.
• Bolile care afectează nivelul fosforului – cum sunt hipofosfatemia, tulburările renale (acidoza tubulara renală, sindromul Fanconi) şi tumorile canceroase asociate cu osteomalacia.

Simptome

Problema cea mai mare este că în fazele incipiente ale afecţiunii pacienţii nu prerzintă simtome, însă pe masură ce boala avansează, simptomatologia începe să se manifeste prin: fragilitate osoasă, dureri osoase, dureri ale oaselor membrelor inferioare, dureri la nivelul coloanei vertebrale, slăbiciune musculară, hipocalcemie, discuri intervertebrale comprimate, aplatizare pelviană predispoziţie la fracturi şi oboseală cronică.

Osteomalacia începe să-şi facă prezenţa la adulţi cu dureri şi disconfort la nivelul zonei lombare şi al şoldurilor, care se extind apoi în regiunea braţelor şi a coastelor. Durerea este în general simetrică, nu radiază şi este însoţită de sensibilitatea oaselor implicate. Muşchii proximali sunt slăbiţi, acest lucru reflectându-se în dificultatea de urcare a scărilor sau ridicare din poziţia şezândă. Alte semne fizice înclud diverse diformităţi, precum pelvisul triradiat sau lordoza. Pacientul are un mers specific, legănat. Fracturile patologice sub efectul susţinerii greutăţii corporale putând să apară şi ele.