Substanţele antiseptice, inamicul numărul 1 al microbilor

În viaţa noastră de zi cu zi, suntem înconjuraţi de milioane şi milioane de microorganisme, iar bacteriile fac parte din acestea şi sunt invizibile cu ochiul liber. Majoritatea bacteriilor sunt inofensive sau benefice pentru organism si sunt cunoscute ca bacterii comensale sau saprofite.

Există însă numeroase specii patogene (oportuniste sau specifice), ce cauzează multe boli infecţioase care pot produce uneori complicaţii grave sau chiar moartea. Prin urmare, se impun urgent măsuri!

Patogenii oportunişti sunt bacteriile care devin patogene în anumite situaţii (de exemplu, când organismul este slăbit) iar patogenii specifici sunt responsabili pentru anumite boli (de exemplu, Mycobacterium tuberculosis – tuberculoză, Clostridium tetani – tetanus, Corynebacterium diphteriae – difterie).

Cum putem să prevenim sau să combatem aceste infecţii?

Dezinfectanţii şi antisepticele au capacitatea comună de a dezactiva temporar sau de a omorî microorganismele. Antisepticii şi dezinfectanţii pot face următoarele: să oprească creşterea microorganismului (fie că vorbim de bacterii, fungi sau ciuperci sau viruşi), să omoare microorganismele, iar anumite antiseptice au dublu efect în funcţie de concentraţii. Altele au întotdeauna un efect letal sau un efect bacteriostatic (omoară bacteriile) sau fungistatic (omoară ciupercile) indiferent de concentraţia folosită. „Antisepticele sunt substanţe care inhibă creşterea şi dezvoltarea microorganismelor, fără a afecta ţesuturile organismului. Sunt folosite pe piele şi ţesuturi şi pot avea efect bactericid şi bacteriostatic (previn sau inhibă creşterea bacteriilor”, precizează Prof. Univ. Dr. Călin Giurcăneanu, Medic primar Dermatovenerolog, Preşedinte al Societăţii Române de Dermatologie.

Care sunt diferitele tipuri de antiseptice?

Mecanismul de acţiune al antisepticelor este complex şi variază de la o familie de antiseptice la alta. În funcţie de structura lor chimică şi de proprietăţile lor, se deosebesc numeroase substanţe: alcoolul, apa oxigenată, iodul, clorhexidina şi clorura de benzalconiu, iod. Criteriile de alegere sunt numeroase si complexe: toxicitatea, probabilitatea de a declanşa o alergie, puterea iritantă, cât şi eficienţa.

Clorura de benzalconiu – „Este una din cele mai cunoscute substanţe din această clasă terapeutică pentru acţiunea sa rapidă şi puternic antimicrobiană, antibacterienă, antivirală şi antimicotică. Sub formă de soluţie, se utilizează ca agent antimicrobian în infecţii bacteriene, fungice şi virale ale pielii şi al mucoaselor. Se poate folosi sub forma asocierilor cu alte substanţe antimicrobiene. De exemplu, cu clorhexidină, pentru o acţiune sinergică şi complementară”, menţionează Prof. Univ. Dr. Călin Giurcăneanu. Asocierea celor două substanţe, clorură de benzalconiu şi clorhexidină, se exprimă prin acţiune sinergică şi complementară, ca agent antimicrobian în infecţiile bacteriene, fungice şi virale ale pielii şi mucoaselor. Efectul antiseptic se instalează rapid, cu efect rezidual ce se menţine mai mult de 6 ore.

Alcoolul – Pătrunde prin derm în glandele sebacee, sudoripare, rădăcinile firelor de păr şi distruge microbii, însă prezintă şi unele dezavantaje: este un compus inflamabil, incolor, folosit pentru aplicaţii locale, iar evaporarea sa rapidă determină efectul de uscăciune a pielii. În plus, nu are acţiune antimicrobiană reziduală şi este uşor inactivat de materiale proteice (cum ar fi, sângele).

Tinctura de iod – Este, de fapt, o soluţie alcoolizată care cuprinde iod 2% şi iodură de potasiu 2%. Această soluţie potenţează penetraţia alcoolului prin piele şi este remanentă (efect ce se menţine de la aplicare). Nu se aplică direct pe plăgi sau mucoase pentru că devine citocaustic. Nu se foloseşte niciodată în comprese umede pentru că, în contact cu apa, iodul se transformă în acid iodhidric care este iritant pentru tegumente şi poate produce alergii importante. Deoarece iodul care impregnează tegumentul este absorbit în organism, se recomandă prudenţă în folosirea lui prin badijonare pe zone mari ale pielii, mai ales la bolnavii care au suferinţe tiroidiene. Pentru eficienţă maximă trebuie să rămână pe piele cel puţin 2 minute sau mai mult, dacă nu este încă uscată. Exercită un efect bacteriostatic atâta timp cât acesta rămâne pe piele.

Există numeroase substanţe antiseptice, cele mai folosite fiind rivanolul, violetul de genţiană şi albastru de metilen.

Sursa: http://www.csid.ro/