Urologie

Urologia este specialitatea care se ocupă de diagnosticarea şi tratamentul afecţiunilor renourinare masculine şi feminine (rinichi, uretere, vezica urinară) şi ale sistemului reproductiv masculin (testicule, epididim, vas deferent, vezicule seminale, prostată şi penis).

Departamentul de Urologie din cadrul ELYTIS Hospital pune la dispoziţie medicii şi tehnologia necesară pentru diagnosticarea şi tratamentul bolilor ce ţin de urologie.

Specialităţile medicale complementare urologiei sunt: nefrologia, andrologia, ginecologia şi oncologia.

Tratamentul afecţiunilor urologice poate fi medical (de exemplu: în infecţiile urinare) sau chirurgical (de exemplu: în adenomul de prostată).

Litotriţia extracorporeală

Litotriţia extracorporeală este un procedeu neinvaziv adresat litiazei reno-ureterale. Spre deosebire de alte tipuri de intervenţii folosite în această afecţiune, este puţin dureroasă, rapidă, asociată cu puţine riscuri şi cu o recuperare rapidă.

A fost folosită pentru prima dată în 1980, de atunci metoda fiind perfecţionată.

În principiu, litotriţia extracorporeală presupune dezintegrarea calculului cu unde de şoc produse extracorporeal. Acestea pătrund în corp fără pagube tisulare, fiind focalizate asupra calculului pe care îl dezintegrează în fragmente mici şi eliminate spontan ulterior.

Litotritoarele diferă după sistemul de generare, focalizare şi transmitere a undelor de şoc, precum şi după sistemul de localizare a calculului (radiologie sau/ şi ecografic). Direcţionarea foarte precisă are şi inconveniente, pentru că deplasarea rinichiului în timpul respiraţiei face ca o parte din unde să rămână fără efect.

Există mai multe criterii care orientează în alegerea acestei metode de tratament: poziţia, structura, dimensiunile calculului. Litotriţia extracorporeală se foloseşte pentru eliminarea calculilor renali şi celor situaţi în partea superioară a ureterului, la confluenţa cu rinichiul, cu mărime de până la 2 cm.

Unii calculi (de exemplu cei de cistină sau unele varietăţi de oxalat de calciu) au o structură mai dură şi nu pot fi distruşi în acest mod.

Procedura este puţin dureroasă, în funcţie de calcul se apelează la sedare, anestezie locală sau regională.

Înainte cu o săptămână trebuie întrerupt (cu avizul medicului) tratamentul cu anticoagulante şi antiagregante plachetare.

Metoda este – în general – inofensivă şi are puţine contraindicaţii: sarcină, obezitate morbidă, insuficienţă renală, malformaţii sau cancer renal, bolnavi cu tulburări de coagulare.

Nu se face în timpul unei infecţii renale sau urinare (se tratează mai întâi infecţia). La unele persoane poate exacerba temporar o afecţiune gastro-intestinală.

Se recomandă precauţie în cazul bolnavilor cu hipertensiune arterială necontrolată medicamentos (creşte riscul hemoragiilor).

Litotriţia extracorporeală este o metodă sigură şi eficientă, dar numai pentru cazurile care se încadrează în indicaţiile specifice; nu exclude formarea unor alţi calculi în viitor, de aceea trebuie luate măsuri de prevenţie (hidratare suficientă, evitarea suplimentelor care conţin calciu, eventual modificări de dietă), iar în unele cazuri medicul va recomanda şi un tratament medicamentos, în funcţie de natura calculului.