Medicină internă

Medicina internă este specialitatea care se ocupă cu diagnosticul, tratamentul și prevenirea bolilor care afectează unul sau mai multe organe interne. Împreună cu chirurgia, este una dintre cele mai importante şi mai vaste ramuri ale medicinii. În practică, un medic internist însă, este confruntat cu simptome şi boli din toata gama medicinii – de la dermatologie până la neurologie.

Scopul medicului internist este de a conduce o anchetă (anamneză), de a aduna indicii ce se prezintă sub formă de simptome care intereseaza diverse organe. Stabilind legături între aceste simptome, judecata medicului internist duce la stabilirea unui diagnostic. O parte a pacienţilor care ni se adresează suferă de mai multe afecţiuni şi necesită tratamente multiple. Prin adresarea în serviciul de interne pacientul poate evita excesul de consulturi medicale care pot sa nu fie necesare. Medicul internist este cel care analizează aceste situaţii şi decide care afecţiune necesită şi un consult sau un tratament supraspecializat. De asemenea poate coordona schemele terapeutice astfel încât să nu apară interacţiuni medicamentoase sau reacţii adverse ale medicamentelor administrate.

Principalele boli tratate si diagnosticate de catre medicina interna sunt cele cardiovasculare, pulmonare, hepato-biliare, de tub digestiv, renale, osteo-articulare, boli de sânge, boli de sistem, boli endocrine, de nutriţie şi metabolism. Medicii de familie sau generalişti obişnuiesc să trimită la internist pacienţii cu mai multe afecţiuni concomitente sau pe cei cu simptome neclare, vagi, greu de încadrat.

În cazul în care apare o situaţie mai specială, o afecţiune mai deosebită, medicul internist trimite bolnavul la un specialist: cardiolog, pneumolog, gastroenterolog, nefrolog, reumatolog, hematolog, oncolog, etc.