Uretrita – una dintre cele mai frecvente infecţii urinare

Uretrita este o infecţie a uretrei, canalul care face legătura între vezica urinară şi exterior, folosind la eliminarea urinei. Printre cauzele afecţiunii se numără: microbii (stafilococi, streptococi, enterococi), ciupercile (Candida Albicans), paraziţii (Trichomonas), traumatismele (mecanice, chimice şi termice), alergenii, chiar şi virusurile (Herpes Simplex). Modul de transmitere a uretritelor, în marea majoritate a cazurilor, rămâne raportul sexual (calea veneriană). La femeie, această cale este considerată a fi cea mai frecventă, iar la bărbat este considerată obligatorie. Pentru acest motiv, examinarea şi tratamentul se fac la ambii parteneri. Dacă tratamentul se face succesiv, acesta nu dă rezultate.
Uretritele se împart în uretrite gonococice şi, după cum aminteam şi mai sus, uretrite nespecifice determinate de diferiţi microbi. Vă puteţi orienta spre tipul de uretrită cunoscând câteva semne şi simptome specifice fiecărui gen în parte.

Uretrita gonococică

Este o boală cu transmitere sexuală şi are o răspândire foarte mare fiind probabil cea mai întâlnită boală venerică.

La femei, boala evoluează cu semne clinice minore ,cu o uşoară vulvovaginită (inflamarea vulvei şi a vaginului). La bărbaţii însă, după 2-7 zile de la contactul infectant pot avea dureri uretrale, disurie, polakiurie şi  o secreţie purulentă abundentă. De asemenea, boala poate da o serie de complicaţii locale, aşa cum ar fi epididimita şi orhiepididimita (inflamarea canalelor spermatice) sau la distanţă, aşa cum ar fi artritele, sinovitele şi endocarditele (inflamaţia inimii). La femei poate determina boala inflamatorie pelvină.

Dacă prezentaţi unul sau mai multe dintre simptomele de mai sus prezentaţi-vă la medic pentru a confirma boala, folosindu-se şi de rezultatele frotiului din secreţia uretrală.

Tratamentul

În ceea ce priveşte tratamentul, majoritatea gonococilor au devenit rezistente la penicilină. Astfel se va recurge la antibiotice mai puternice. Nu trebuie să uitaţi că  nu trebuie să luaţi medicamente fără a vă consulta un medic specialist în prealabil.