Acest obicei a devenit o epidemie psihologică

Deşi aparent suntem la fel, noi oamenii avem caracteristici diferite, în funcţie de personalitatea fiecăruia.

Se pare că avem tendinţa naturală de a ne lăuda mult mai uşor pentru rezultatele pozitive ale muncii noastre, dar atunci când vine vorba de eşec, de regulă, îl atribuim factorilor din mediul înconjurător: sistemul, banca, profesorul, şcoala, ţara etc.

Mai mult, ne este mult mai uşor să facem o listă cu greşelile celuilalt decât să recunoaştem sau să ne ocupăm de un defect al nostru. Practic, ‘’arătăm cu degetul’’ în stânga şi în dreapta invinovăţind pe oricine altcineva în afară de noi.

Psihologii susţin că acest lucru se întâmplă deoarece Eul nostru dezvoltă un sistem de autoapărare, care ne împiedică să recunoaştem că am greşit, ajutându-ne să păstrăm încrederea în noi şi să ne atingem scopurile propuse.

Adevărul este că, acest sistem de autoapărare atrage după sine şi efecte negative, deoarece vom percepe denaturat lumea în care trăim, inclusiv propria noastră imagine. Cauzele greşelilor noastre nu vom fi niciodată noi, ci mediul extern, deoarece vom analiza situaţia şi prin prisma emoţiilor pe care le avem în acel moment . Vom învinovăţi orice lucru sau persoană faţă de care avem emoţii negative.

Partea interesantă este dată de faptul că, în condiţii normale, acele persoane pe care le blamăm în condiţii critice, ni se par persoane ok. Atunci când intervine criza, automat, aceleaşi persoane care, odinioară, le percepeam ca fiind ok, se transformă dintr-o dată în sursa răului nostru.