Situaţie alarmantă în România în ceea ce priveşte alăptarea la sân a nou-născuţilor
Laptele uman este alimentul ideal pentru alimentaţia sugarului în primele şase luni de viaţă, deoarece acesta conţine toate elementele nutritive cantitativ şi calitativ perfect optmizate capacităţii de digestie a nou-nascutului.
Laptele matern facilitează trecerea fătului de la alimentaţia intrauterină la cea extrauterină, ajutând la prevenirea diareei şi pneumoniei – două cauze majore de deces în rândul sugarilor. De asemenea, mamele care alăptează prezintă un risc mai mic de cancer ovarian şi mamar, două cauze principale de deces în rândul femeilor.
Din păcate, în România, 88% dintre mame nu îşi alăptează copilul la sân în prima oră după naştere, iar rata de alăptare naturală, în primele şase luni, este de doar 16%.
La nivel mondial statisticile ne arată că, în 194 de ţări, doar 40% dintre copiii cu vârsta de sub şase luni sunt hrăniţi exclusiv prin alăptare, iar rata de hrănire prin metoda naturală depăşeşte 60% în numai 23 de ţări, conform unui nou raport publicat de UNICEF şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
Fiecare dintre aceste ţări ar trebui să ia măsuri concrete pentru a rezolva aceasta problemă delicată. Specialiştii în domeniu susţin cu voce tare, de fiecare dată când au ocazia, faptul că alăptarea poate avea numeroase beneficii, atât pentru bebeluşi, cât şi pentru mamele acestora.
Practic, laptele matern acţionează ca un prim vaccin al sugarului, protejându-l de boli potenţial ucigătoare şi asigurându-i toate principiile nutritive de care are nevoie pentru a supravieţui şi a se dezvolta armonios.
O simplă analiză demonstrează că, pentru a creşte până la 50% ponderea globală a bebeluşilor sub şase luni hrăniţi exclusiv prin alăptare, până în 2025, este necesară o investiţie anuală de numai 4,70 dolari per nou născut.
Atingerea acestei ţinte ar putea salva vieţile a 520.000 de copii, cu vârsta de sub cinci ani, şi ar putea genera o creştere economică de aproximativ 300 de miliarde de dolari pe o perioadă de 10 ani, ca rezultat al reducerii îmbolnăvirilor şi costurilor de îngrijire a sănătăţii.