Pediatrie – tulburarea hiperkinetică de deficit de atenţie

Cu toţii ştim că, în general, copiii sunt neastâmpăraţi şi plini de energie. O categorie specială sunt cei consideraţi neascultători şi care creează mereu probleme. Aceste manifestări pot fi primele simptome ale unei tulburări cunoscute sub numele de tulburare hiperkinetică de deficit de atenţie. Copii cu ADHD sunt la fel de inteligenţi şi capabili ca ceilalţi, dar nu ştiu cum să-şi utilizeze resursele de care dispun. Sunt migăloşi, perfecţionişti, emotivi, creativi şi este esenţial să-i încurajăm în tot ce fac şi să nu-i persecutăm pentru greşeli. Netratată, această tulburare poate influenţa funcţionarea socială sau profesională şi la adulţi. Tulburarea hiperkinetică de deficit de atenţie poate fi învinsă cu ajutorul tratamentui medicamentos, însoţit de terapie comportamentală.

Cauze

Ipoteza larg acceptată de comunitatea ştiinţifică identifică cauze genetice pentru THDA. Tulburarea este o afecţiune neurobiologică, care provoacă schimbări observabile la nivelul creierului. Unele ipoteze fac o legatură între riscul dezvoltării THDA şi consumul de băuturi alcoolice, de ţigări, de droguri sau alte substanţe neurotoxice în timpul sarcinii.
O altă ipoteză vehiculată mult timp, care făcea o legatură între consumul crescut de zahăr şi aditivi alimentari şi THDA, a fost abandonată după ce mai multe studii au arătat că restricţiile de zahăr duc la ameliorarea simptomelor doar în cazul a 5% dintre copiii ce suferă de această boală.
Simptome
Tulburarea hiperkinetică de deficit de atenţie poate fi recunoscută cu ajutorul a trei simptome de bază, care pot fi însă ascunse de comportamentul specific vârstei prescolare: probleme de atenţie şi concentrare, impulsivitate, hiperactivitate. Simptomele devin vizibile odată cu începerea şcolii, deoarece acest mediu solicită abilităţile nedezvoltate în cazul copiilor cu THDA.

Rezultatele slabe la testele de aptitudini, organizarea şi planificarea precară a învăţatului şi problemele de socializare sunt alte indicii că micuţul tău ar putea suferi de această tulburare. Adesea, o consecinţă a problemelor scolare este imaginea de sine negativă.

În perioada adolescenţei problemele se pot agrava, mai ales odată cu schimbarea şcolii. Terminarea gimnaziului şi începerea liceului poate fi o perioadă dificilă pentru mulţi adolescenţi, dar cei care suferă de THDA vor fi cel mai afectaţi.
THDA poate fi diagnosticată de către medicii de familie, cei pediatrii, dar şi psihiatrii sau neurologii. Temperamentul dificil al copilului îi poate face pe părinţi să caute ajutorul unui specialist, dar diagnosticul va fi pus şi susţinut cu tratament doar după mai multe investigaţii. Tulburările anxioase şi tulburările afective sunt adesea indicii suplimentare folosite în procesul de diagnosticare de către specialişti.