Sindromul mâinii străine

Sindromul mâinii străine este considerat o ciudăţenie a zilelor noastre. Cu toate că medicina modernă a făcut progrese formidabile în multe domenii, există încă aspecte ale sănătăţii omului pe care nu le înţelege în întregime. Sindromului mâinii străine este unul dintre aceste mistere. Cei care suferă de acest ciudat sindrom au o mână, de obicei cea non-dominantă, care se comportă ca şi cum ar avea o minte proprie.

Sindromul este descris de oamenii de ştiinţă drept o activitate complexă şi centrată pe scop, care nu reprezintă o iniţiată voluntară, a uneia dintre mâini. Cei care suferă de sindrom sunt conştienţi de mişcare şi simt ceea ce simte mâna, dar au adesea senzaţia că nu au niciun control asupra ei. Tulburarea se manifestă aproape întotdeauna pe partea non-dominantă ( dacă eşti dreptaci, mâna ta străină ar fi cea stângă), iar mulţi pacienţi ajung în punctul în care se referă la mână ca fiind o altă persoană, dându-i chiar şi un nume. Cei care suferă de sindrom se plâng adesea că nu pot face mâna să-i asculte.

Simptomele variază de la apucarea şi eliberarea compulsivă a unui obiect până la acte diametral opuse voinţei persoanei, precum stingerea unei ţigări imediat după ce mâna cealaltă a aprins-o sau desfacerea nasturilor unei cămăşi pe măsură ce mâna cealaltă îi închide. Aflaţi între cele două extreme, unii bolnavi îşi pot controla braţul cu mari eforturi, deşi chiar şi atunci mişcările pot fi inexacte; de exemplu, în timp ce încearcă să-şi atingă vârful nasului, ajung să-şi atingă, de fapt, umărul. Au existat şi cazuri extreme, în care mâna a atacat şi chiar a încercat să stranguleze cu o funie persoana de care este ataşată.

Sindromul în sine este doar unul din numeroasele tulburări similare, fiecare fiind produsul unui anumit tip de traumă sau leziune cerebrală. Cele mai întâlnite (sau cel puţin cel mai bine documentate) cazuri de sindrom al mâinii străine implică epileptici care au suferit voluntar o operaţie de separare a emisferelor cerebrale, încercând să-şi controleze crizele convulsive; totuşi, s-a întâmplat ca sindromul să apară şi la oameni care au avut tumori sau atacuri cerebrale, infecţii sau anevrisme.

Nu există niciun remediu cunoscut pentru această boală, deşi ea poate fi de obicei controlată dându-i mâinii „străine” ceva de făcut, cum ar fi să ţină un baston atunci când eşti în public, astfel ca aceasta să fie ocupată.