Boli infecţioase – Leptospiroza

Leptospiroza este o boală infecțioasă acută care se manifestă prin febră, intoxicație, cefalee, dureri musculare, mai ales la gambe, afectarea rinichilor, a ficatului, sistemului nervos și cardiovascular. Aceasta este determinată cel mai frecvent prin contactul indirect cu apa sau solul contaminat cu urina animalelor infectate cu leptospire şi mai rar prin contact direct cu animalele purtătoare de leptospire.

In general instalarea bolii durează zece zile, după care apar simptome precum: febră ridicată, frisoane, dureri musculare, dureri de cap pulsatile, icter intens, sindrom meningean, hemoragii renale şi poliviscerale, vertijuri, adinamie, delir, dureri articulare, insomnie, insomnie, greaţă, vomă, dureri în regiunea lombară, mialgii gastrocnemice, occipitale, cervicale, spinale şi abdominale şi slabiciune generală. Febra regresează în patru-zece zile, în timp ce semnele clinice se ameliorează.

Leptospirele au o deosebită afinitate pentru ficat, care suferă modificări degenerative ca o cosecinţă a acţiunii mecanice directe a germenilor şi a acţiunii indirecte (toxice) asupra hepatocitului, consecinţa lezării celulei hepatice este icterul, de asemenea, leziunile renale frecvente în leptospiroză sunt o consecinţă a acţiunii directe a leptospirelor.

Este posibilă instalarea insuficienţei renale acute care duce ulterior la uremie, cauza cea mai frecventă a deceselor bolnavilor, complicaţii oculare precum iridociclită sau afecţiuni cardiace precum miocardită.

Cauze

Factorii predispozanţi pentru leptospiroză sunt efortul fizic din muncile agricole, gestaţia avansată, deficienţe alimentare, parazitozele, infecţiile bacteriene şi virotice. Sursa de infecţie o reprezintă animalele bolnave precum cele contaminate dar fără manifestare clinică. De obicei, leptospirele sunt cantonate în rinichi de unde se elimină prin urină.

Complicaţii

Complicaţiile în leptospiroză includ insuficienţa renală acută, insuficienţa hepatică şi renală, hemoragii, miocardita, insuficienţa cardiovasculară acută, şoc toxiinfecţios, edem al creierului, irita, iridociclita, parotidita purulentă, otita, pneumonie hipostatică.

Tratament

Tratamentul leptospirozei constă în administrarea de antibiotice de catre medicul specialist. După trecerea prin boală se formează o imunitate specifică de serotip, care nu protejează de înbolnăvirea cu alte serotipuri de leptospire.

De specificat mai este faptul că leptospirele nu rezistă la acţiunea temperaturilor înalte, sunt sensibile la acţiunea razelor solare şi ultraviolete, la acţiunea acizilor şi bazelor iar substanţele dezinfectante distrug uşor leptospirele.