Cum tratăm cancerul de col uterin

Cancerul de col uterin apare mai frecvent la femeile active sexual în vârstă de peste 30 de ani.
Aproape toate cancerele de col uterin sunt cauzate de virusul papilomma uman (HPV). Acest virus se transmite pe cale sexuală. Virusul este unul comun, astfel că majoritatea oamenilor se infectează la un moment dat pe parcursul vieţii. De cele mai multe ori infecţia nu produce simptome şi se vindecă de la sine. În anumite cazuri infecţia nu dispare şi poate produce modificări la nivelul colului uterin care în timp se transformă în cancer.

În funcţie de stadiul de răspândire a bolii, medicul poate recomanda tratament chirurgical, radioterapie, chimioterapie  sau combinarea a două dintre aceste metode.

Tratamentul chirurgical implică în general îndepărtarea ţesuturilor afectate de cancer (zone din colul uterin şi canalul cervical) sau chiar a unor organe, dacă boala este foarte avansată.

Procedurile chirurgicale folosite în cazul cancerului de col uterin pot consta în conizaţie (îndepărtarea unei porţiuni de ţesut  din col şi din canalul cervical), vaporizare cu laser, criogenizare şi excizie a ţesuturilor maligne şi pot ajunge chiar la exenteraţie pelvică (indepartarea colonului inferior, rectului şi a vezicii urinare), histerectomia totală (scoaterea uterului şi a cervixului) sau histerectomie radicală (îndepărtarea uterului, cervixului şi a unei porţiuni din vagin).

O metodă de tratament mai puţin invazivă este radioterapia, care foloseste raze X cu energie mare sau alte tipuri de raze pentru a distruge celulele tumorale. Radioterapia poate fi externă (utilizează un aparat ce trimite radiaţii către celulele maligne) sau internă (utilizează o substanţă radioactivă care se plasează direct în sau lângă celulele afectate).

În paralel cu radioterapia sau complementar tratamentului chirurgical, se poate realiza tratament prin chimioterapie. Acest tip de tratament presupune folosirea anumitor medicamente, precum citostaticele, care sunt administrate intravenos, pentru a ajunge mai uşor la zonele afectate de boală. Scopul lor este distrugerea celulelor canceroase şi prin urmare oprirea diviziunii necontrolate a acestora. Întrucât aceste celule sunt foarte asemanatoare celulelor sănătoase, medicamentele administrate ajung să le atace şi pe acestea din urmă, provocând de multe ori leziuni la nivelul tubului digestiv, măduvei osoase, pielii, părului sau a altor organe.