Pierderea mirosului şi bolile pe care le semnalează această problemă

Foarte mulţi oameni se confruntă anual cu tulburări ale mirosului şi implicit ale gustului deoarece acestea două simţuri sunt strâns legate între ele. Percepem aproximativ 10.000 de mirosuri diferite, datorită stimulării efectuate de către substanţele odorante la nivelul tavanului foselor nazale. Informaţia olfactivă este transmisă prin nervul olfactiv către bulbul olfactiv şi de aici către creier, unde se formează senzaţia olfactivă.

Cea mai frecventă tulburare de miros este hiposmia (diminuarea mirosului), iar cea mai severă, anosmia (pierderea totală a mirosului). Alte tulburări ale mirosului sunt hiperosmia (perceperea exagerată a unui miros), parosmia(perceperea eronată a unui miros) sau halucinaţiile olfactive (perceperea unui miros fară să existe un stimul olfactiv).

Conform unor studii de specialitate, s-a dovedit că frecvenţa oamenilor cu perturbaţii ale mirosului este mai mare la oraşe decât la sate.

Cauze

În general pierderea mirosului este declanşată de viroze sau gripă, traumatisme cranio-faciale, rinită acută sau cronică, rinită alergică, ozena, rinosinuzită, polipoza nazală, deviaţii de sept, medicamente.

Factori favorizanţi 

Principalii factori care influenţează apariţia tulburărilor de miros sunt fumul de ţigară şi aerul condiţionat. Persoanele care lucrează în medii toxice sau în industria textilă sunt expuse riscului de a dezvolta hiposmii sau, în cele mai rele cazuri, anosmii. Există însă şi tulburări de miros de cauză tumorală sau neurologică, ce au la bază afecţiuni ca ateroscleroză cerebrală, Parkinson-ul sau Alzheimer-ul.

Prima măsură care trebuie luată pentru rezolvarea acestei probleme este prezentarea în timp util la medicul specialist. Nervul olfactiv este foarte sensibil şi are şanse scăzute de refacere după o suferinţă îndelungată.

Şansele de vindecare sunt complete şi în cazul tulburărilor de natură virală sau inflamatorie sau cele care au apărut ca urmare a unui tratament pe bază de corticoterapie, vitaminoterapie, medicamente pentru normalizarea circulaţiei cerebrale. O bună recuperare, dar nu totală o au şi pacienţii la care se intervine chirurgical pentru polipoza nazală sau rinosinuzite.

Atunci când pierderea mirosului se datorează unui accident traumatic, nervul este de cele mai multe ori secţionat şi nu se mai poate obţine o recuperare a sa. De asemenea, foarte greu de tratat sunt şi tulburările de miros cauzate de factori chimici, iar şansele de recuperare a nervului sunt minime.

Pierderea mirosului poate semnala anumite boli

Pierderea mirosului poate fi o problemă destul de mare, deoarece se pierde unul din cele mai importante simţuri, astfel persoana poate să ajungă în situaţii periculoase, deoarece nu poate simţi eventualele pierderi de gaze, fumul de la un incendiu sau alte probleme de asemenea natură. Însă, mai important este faptul că aceste tulburări pot fi semnalul unor probleme de sănătate serioase: diabet zaharat, hipertensiune arterială, malnutriţie, boala Parkinson, Alzheimer sau chiar depresie.