Bolile cardiovasculare cele mai frecvente

1. Cardiopatia coronariană

Cardiopatia coronariană este una dintre cele mai frecvent întâlnite boli ale inimii. Sângele poate circula liber printr-o arteră coronariană sănătoasă facilitând alimentarea inimii cu sângele bogat în oxigen de care are nevoie.

Nivelele ridicate de colesterol și tensiunea sangvină sau fumatul pot deteriora interiorul arterelor rezultând într-o acumulare de palcă pe interiorul pereților arteriali și blocând fluxul ușor al sângelui. Această situație semnalează debutul cardiopatiei coronariene.

Cu cât placa se acumulează în arteră, cu atât mai îngustă devine artera reducând și mai mult cantitatea de sânge ce irigă inima. Acest lucru face ca inima să fie lipsită de oxigen și cauzează dureri în piept.

O arteră îngustată blocată complet de cheagul de sânge rezultă într-un atac de cord (infarct miocardic). Lipsa oxigenul îmbogățit cu oxigen duce la vătămarea permanentă a mușchiului inimii.

2. Atacul de cord

Un atac de cord debutează cu blocarea arterelor coronariene sau a ramurilor acestora ce alimentează inima. Acest fapt duce la vătămarea ireversibilă a mușchiului inimii sau la un atac de cord fatal. Atacurile de cord sunt cele mai grave dintre toate cardiopatiile  ischemice.

Există doi factori  majori ce cresc riscul de atac de cord: „riscurile ce nu pot fi modificate” și „riscurile modificabile„. Riscurile ce nu pot fi modificate includ factorii genetici, vârsta, și statutul de bărbat. Bărbații și persoanele a căror membrii de familie au antecedente de atacuri de cord la vârstă tânără sunt mai expuse pericolului. Riscul crește de asemenea odată cu vârsta.

Al doilea grup de factori de risc este cel al „riscurilor modificabile”. Reducerea acestor factori de risc depinde total de eforturile individului. Fumatul,  presiunea sangvină ridicată (hipertensiunea), diabetul, nivelul mare al grăsimilor din sânge, și obezitatea sunt toate incluse în acest grup.

Simptomul primar al atacului de cord este durerea în piept. În cazurile clasice de atac de cord, această durere este acută și zdrobitoare. Intervenția rapidă este extrem de importantă în cazul atacurilor de cord iar cunoașterea acestor simptome permite individului să solicite asistență medicală fără întârziere.

3. Bolile valvelor cardiace

Inima are patru valve care se deschid și se închid în continuu, întotdeauna. Deschiderea și închiderea incorectă a valvelor poate rezulta în boli ale valvelor cardiace.

Bolile valvelor pot fi congenitale sau pot apărea în urma reumatismului infantil ori a calcifierii la vârstă înaintată.

Afecțiunile pot diferi în funcție de valva afectată de boală. Simptomele încep să apară pe măsură ce afecțiunea  se acutizează. Acestea sunt în general extenuarea, instalarea rapidă a oboselii, palpitațiile, senzația de blocaj,  lipsa suflului, și picioarele umflate ce semnalează un edem în corp.

Înainte de orice tulburări, bolile de valvă pot fi diagnosticate întâmplător în cadrul controalelor de rutină, atunci când medicul aude un murmur al inimii. Pe măsură ce tulburările sporesc, diagnosticul poate fi pus cu ajutorul unor tehnici speciale de diagnostic; electrocardiografia, radiografia pieptului, ecocardiografia și cateterizarea inimii.

4. Aritmiile

În cazul aritmiei, problemele apar ca rezultat al ritmului bătăii inimii. Cu toate că artimiile sunt în general întâlnite la pacienți cu afecțiuni cardiace deja existente, ele pot apărea și la persoane ce nu au probeme de sănătate.

Unele persoane nu sunt la curent cu faptul că au astfel de probleme și vor fi diagnosticate în decursul unui control de rutină, sau în urma unei electrocardiografii efectuate pentru alte motive. Totuși, un număr mare de pacienți își consultă medicul acuzând palpitații,  bătăi neregulate ale inimii, sentimentul unei senzații neregulate în piept, o senzație de vid, amețeli, leșinuri, o reducere a capacităților motorii, lipsa suflului.

5. Endocardita

Endocardita este inflamația microbiană a stratului interior al inimii denumit endocard care implică de asemenea și valvele inimii. Simptomele pot fi diferite în funcție de partea inimii care este infectată și tipul de bacterie ce cauzează infecția.

Pacienților le sunt administrate antibiotice intravenos timp de cel puțin 4-6 saptămâni. Chirurgia este o opțiune în insuficiența cardiacă cauzată de endocardită sau la momentul expulziei cheagurilor de sânge.

Este extrem de important ca endocardita să fie tratată. Pacienții cardiaci în special au nevoie de protecție specială.

6. Cardiomiopatiile (Bolile mușchiului inimii)

Definite de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în 1995, cardiomiopatiile sunt bolile mușchiului inimii ce rezultă în disfuncția inimii. Cele patru grupe de cardiomiopatii sunt cele ce urmează:

• Cardiomiopatia dilatativă
• Cardiomiopathia hipertrofică
• Cardiomiopatia restrictivă
• Cardiomiopatia ventriculară dreaptă (displazia aritmogenă de ventricul drept)

Există mulți factori ce cauzează cardiomiopatiile, inclusiv cardiopatiile coronariene, bolile valvelor inimii, hipertensiunea, infecțiile sistemice, bolile sistemului metabolic, motive genetice și o varietate de otrăviri.

Operațiile chirurgicale pot fi efectuate în circumstanțe în care medicația sau intervențiile nu pot fi implementate.

7. Bolile vasculare majore

Anevrismele aortice abdominale: vătămarea peretelui aortic face ca artera, cea mai mare arteră a inimii să se mărească de 1.5 ori mai mult decât dimensiunea sa originală în zona abdominală. Este cel mai frecvent întâlnită la bărbații în vârstă. Există în general 2-3 cazuri la fiecare 10.000 de persoane.

Persoanele care fumează, au antecedente de anevrism în familie, sunt mai în vârstă sau înalte, sau au arterele blocate, nivele crescute de colesterol, sau boli cronice ale plămânilor și hipertensiune prezintă riscul de dezvoltare a anevrismelor aortice abdominale.

Cel mai adesea, anevrismele aortice abdominale nu prezintă simptome. Această boală este de obicei identificată atunci când pacientul este consultat de medic pentru alte acuze de ordin medical. Aproximativ 25  la sută dintre pacienți pot suferi dureri de stomac temporare sau neîntrerupte.

Anevrismele aortice toracice: Acestea sunt anevrisme ce se formează în aortă la nivelul pieptului. O expansiune localizată de 4 cm este denumită anevrism. 1-1.5 la sută din pacienți cu anevrism toracic au vârsta peste 65 ani.

Pacienții de 65 ani sau mai mult sunt adesea predispuși la boală în ani viitori. Anevrismele toracice pot fi declanșate de disecțiile aortei, anevrisme familiale, boli ale țesutului conjunctiv (Sindromul Marfan), traume, și boli infecțioase.

Anevrismele aortice toracice nu prezintă în general simptome. Anevrismele ample pot cauza dureri în piept, spate și abdomen. Acuzele sunt similare celor ale atacului de cord. Cu toate acestea, alte simptome pot include și disfonia, dificultate la înghițire, tuse sau emesis, și sângerări. Declanșarea subită a acestor simptome poate semnala prezența unei situații de urgență precum ruperea aortei.

Disecția: Disecția aortică este o ruptură a peretelui aortei. Parcursul clinic poate diferi în funcție de localizarea rupturii aortei.

În cazul majorității pacienților, afecțiunea poate fi cauzată de hipertensiune. Ea poate apărea și ca rezultat al diferitelor boli precum anevrismele aortice, boala țesutului colagen, stenoza aortei, coarctația de aortă sau alte proceduri medicale asociate aortei. Simptomele debutează adesea cu o durere subită, acută în zona pieptului și a spatelui descrisă ca fiind similară înjunghierii. Poate fi de asemenea însoțită de acuze precum transpirație, frisoane, amețeli și emesis.

Embolismele periferice: Boala vasculară periferică (BVP) reprezintă îngustarea sau constricția venelor altele decât venele coronariene ce furnizează sânge inimii. Constricția este atât de pronunțată încât la organe nu ajunge suficient sânge.

Diabetul, hipertensiunea pe termen lung, tulburarea metabolismului lipidic pe termen lung, istoric de ateroscleroză (înțepenirea vaselor) în familie, guta, lipsa mișcării fizice, și adicția de nicotină se numără printre factorii de risc.

Cea mai frecvent întâlnită acuză este durerea. Totuși, caracteristicile durerii pot varia: persoanele cu constricție suferă de durere după ce au parcus în mers o anumită distanță. Pe măsură ce constricția crește, distanța ce poate fi parcursă scade. Este de obicei resimțită sub forma unor crampe. Cu toate acestea, durerea dispare după o pauză de 2-5 minute.

Constricțiile venelor (tromboza venoasă): Constricțiile venoase cauzate de un mic cheag în venă pot cel mai adesea să nu prezinte nici un simptom. Cu toate acestea, cel mai mic dintre cheaguri poate pune în pericol viața în funcție de amplasarea sa. Metodele chirurgicale sunt implementate pacienților ce nu răspund la tratamentul medicamentos, care sunt supuși riscului de gangrenă, și care suferă embolii pulmonare intense.

8. Varicele (venele varicoase)

Varicele sunt definite ca dilatarea, alungirea și răsucirea venelor piciorului. Ele pot fi observate la 10-20% din populația occidentală. Posibilitatea apariției varicelor este proporțională cu vârsta. Fiecare a doua persoană cu vârsta peste 50 ani suferă de vene varicoase.

Există 4 tipuri de varice:

Pânza de păianjen: Aceste vene se instalează superficial pe piele. Ele au un diametru de 1 mm sau mai puțin, nu pot fi simțite la atingere și au de obicei culoarea roșie. Ele sunt forme liniare întinse în forma unei stele sau pânze de păianjen și se pot întinde în tot piciorul.

Varicele reticulare: Acest tip de venă varicoasă este dificil de simțit deoarece este ușor umflată pe piele, are un diametru de 4 mm sau mai puțin și culoare albastră.

Varicele venei safene: Acestea sunt varice ce se pot simți și vedea cu ușurință și care formează împletituri mari de-a lungul safenei mari și mici. Acestea au diametrul mai mic de 3 mm. Pe măsură ce avansează pe sub piele, ele nu modifică de obicei culoarea pielii și doar reflexia verzuie a venei este vizibilă. Umflăturile devin mai pronunțate atunci când pacientul stă în picioare și dispar atunci când persoana afectată ridică picioarele cât timp stau în poziția culcat.

Varicele profunde ale venei cave: Acestea sunt situate în stratul profund al piciorului. Varicele nu pot fi observate pe piele, totși ele cauzează edeme și perturbă circulația în picior.

Aceste sunt mai frecvent întâlnite la femei decât la bărbați, precum și la persoanele cu antecedente de varice în familie. Varicele pot apărea și ca rezultat al obezității, îmbătrânirii, sarcinii, menopauzei, statul în picioare prelungit și tulburări de constricție și de valvă ale venei cave.

Cauza exactă a varicelor este necunoscută. Cauza principală este dilatarea venei datorită unei deformări structurale a peretelui venei. Acest flux invers îngreunează întoarcerea fluxului de sânge spre inimă crescând treptat presiunea din venă. Creșterea presiunii continuă să dilate venele creându-se astfel un cerc vicios.

Varicele au de asemenea și cauze mai comune. La persoanele ce au vene profunde îngustate, venele superficiale ce transportă 10 la sută din sânge în picioare preiau întregul retur al sângelui venos din picior. Ca atare, diametrul lor crește și dă naștere varicelor.

Tratamentul bolilor cardiovasculare

Există medicamente eficiente şi necostisitoare disponibile pe piaţă pentru a trata aproape toate tipurile de boli cardiovasculare. Supravieţuitorii unui atac de cord sau accident vascular cerebral prezintă un risc mai ridic ca boala sa recidiveze, motiv pentru care sunt recomandate o serie de medicamente, combinate cu diete sănătoase. Statinele reduc colesterolul, iar medicamentele scad tensiunea arterială.

Intervenţiile care pot trata bolile cardiovasculare includ bypass-ul coronarian, angioplastia cu balon, transplantul de inimă sau operaţiile cu montarea unei inimi artificiale. Există o serie de dispozitive medicale necesare pentru a trata anumite boli cardiovasculare, cum ar fi stimulatoarele cardiace, valvele protetice şi patch-urile, care astupă găurile în inimă.

Prevenirea bolilor cardiovasculare

Printr-o dietă sănătoasă, prin evitarea fumatului şi printr-o activitate fizică regulată, bolile de inimă pot fi evitate. Sunt recomandate fructele şi legumele şi evitarea alimentelor bogate în grăsimi, zahăr şi sare, precum şi menţinerea unei greutăţi corporale normale.
La nivelul populaţiei, pot fi implementate politici de control al tutunului, impozitarea alimentelor care conţin grăsimi, zahăr sau sare, activităţi desfăşurate în aer liber şi mese sănătoase oferite şcolarilor.